în satul Găgeşti, în anul 1908 s-a construit un local de Şcoala care era din caramida, compus dintr-o sala spatioasa cancelarie şi hol având o suprafata de 105 m2, ceea ce a determinat înfiintarea scolii la 1 octombrie în acelaşi an. Cursurile acestei scoli vor fi frecventate şi de copii din satele Urdesti şi Popenii de Elan. Pâna în 1930 a existat o mare fluctuatie de cadre didactice functionând ca învatator absolventi de Şcoala normala. O buna impresie fac revizorului scolar învatatorii Dumitru Coatu şi Mihail Mircea a caror elevi citesc bine, scriu binisor şi cunosc poeziile învatate. între anii 1910-1912 a functionat Grigore Idriceanu care s-a remarcat în privinta atragerii copiilor la Şcoala şi cresterea calitatii cunostintelor elev(...)

în satul Găgeşti, în anul 1908 s-a construit un local de Şcoala care era din caramida, compus dintr-o sala spatioasa cancelarie şi hol având o suprafata de 105 m2, ceea ce a determinat înfiintarea scolii la 1 octombrie în acelaşi an. Cursurile acestei scoli vor fi frecventate şi de copii din satele Urdesti şi Popenii de Elan. Pâna în 1930 a existat o mare fluctuatie de cadre didactice functionând ca învatator absolventi de Şcoala normala. O buna impresie fac revizorului scolar învatatorii Dumitru Coatu şi Mihail Mircea a caror elevi citesc bine, scriu binisor şi cunosc poeziile învatate. între anii 1910-1912 a functionat Grigore Idriceanu care s-a remarcat în privinta atragerii copiilor la Şcoala şi cresterea calitatii cunostintelor elevilor. Astfel, în anul scolar 1911-1912 au fost cuprinşi la Şcoala 47 de elevi din 55 recenzati, frecventând regulat 38 şi au promovat 31, iar la 19 iunie 1914 au absolvit clasa a V-a 6 elevi din 8 frecventi. în anul scolar 1914-1915 nivelul de pregatire al elevilor este bun, învatator fiind V.Olaru, insa frecventa elevilor scade simtitor în septembrie 1914, deoarece parintii nu-şi trimiteau copii la Şcoala, acesteia fiind chiar şi amendati. Sunt relevante cererile unor parinti din Urdesti adresate Revizoratului Scolar prin care solicitau sa li se stearga copiii din catalog întrucât nu au posibilitati materiale sa-i trimita la Şcoala. În anul scolar 1916-1917 Şcoala se închide din cauza razboiului, cursurile scolare reluându-se în anul scolar urmator, frecventa este însa slaba din cauza izbucnirii tifosul ecxantematic, iar la examenul de absolvire din 11 iunie 1918 s-a prezentat numai un elev din 19 înscrişi. şi în primii ani dupa razboi frecventa elevilor este nesatisfacatoare, nivelul intelectual al elevilor este scazut iar autoritatile comunale nu se implica în rezolvarea problemelor materiale ale scolilor. De exemplu la 22 februarie în anul 1921 deşi era viscol afara nu se facea foc in sala de clasa. Unirea din 1918 şi marele reforme economice sociale şi politice ce i-au urmat creiau un cadru mult mai prielnic procesului de culturalizare al maselor. Pornind de la realitatea ca o buna parte din locuitorii tarii erau lipsiti de cea mai elementara instructie, oamenii politici au stabilit ca principal tel raspândirea învatamântului de cultura generala în toate asezarile tarii şi lupta contra analfabetismului, în acest scop s-a elaborat Legea pentru învatamântului Primar al Statului (1924) numita şi "Legea Angelescu", ministrul liberal de la acea vreme, care prelungea durata de studii de la 4 la 7 ani, prevazându-se ca in termen de 5 ani toate scolile sa aiba 7 clase, astfel, toti copiii de 7-16 ani împliniti erau obligati sa frecventeze Şcoala stipulându-se amenzi şi chiar închisoare pentru parintii care nu-şi trimiteau copiii la Şcoala. în primele 4 clase se predau aceleaşi materii anterior promulgarii legii iar în urmatoarele 3 clase numite cursuri complementare sau cursuri supraprimare, materiile de învatamânt sunt cele din primele 4 clase cu dezvoltarile necesare corespunzatoare vârstei, dându-se în acelaşi timp o deosebita dezvoltare învatamântului practic utilitar. Se mai prevedea ca la scolile din comunele rurale, anul scolar pentru aceste clase va dura cel putin 5 luni de preferinta iarna, iar în celelalte luni elevii vor fi aduşi cel putin 6 ore pe saptamâna. Se poate constata ca Legea învatamântului din 1924 a putut deveni realitate pe parcursul perioadei interbelice. Dintr-o statistica din 1930 reiese ca în satul Găgeşti era mic procentul stiutorilor de carte 54,5 % raportat la numarul total al populatiei, mai ridicat la barbati 72% şi mai scazut la femei 36%,se observa un procent ridicat al nestiutorilor de carte din rândul celor care au peste 20 de ani 81%. Acest aspect se explica prin faptul ca în perioada 1898-1908 nu a existat Şcoala in sat. începând cu anul 1930 la Şcoala Găgeşti va exista o stabilitate la post a ilustrului învatator Ioan Artene, care va desfasura o activitate meritorie timp de 38 ani, daruindu-şi toata puterea de munca, priceperea pedagogica, dragoste de oameni idealului maret, de ridicarea satului la lumina. începând cu anul scolar 1934-1935 se va înfiinta şi cursul complementar de 7 clase fiind înscrişi în clasa a V-a 20 de elevi din care s-au retras 3, plecati la scoli de ucenici iar 7 au ramas repetenti, promovând 10 la sfârşitul anului scolar. în iunie 1937 absolvind 7 clase primii elevi dupa un examen sustinut la Şcoala Basasti. Printre absolventi îi amintim pe Ciobanu Ilie, Blasciuc Maria şi Ciobanu Vasile. în perioada interbelica învatamântul din comuna s-a confruntat cu insuficienta materialului didactic şi a mobilierului. In timpul celui de al doilea razboi mondial şi Şcoala Găgeşti a întâmpinat multe dificultati create de concentrarea şi apoi mobilizarea pe front a învatatorului Artene care a fost suplinit de preotul Ion Popa. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat grav cladirea scolii care a necesitat reparatii capitale finalizate în 12 ianuarie 1942, în acest timp cursurile scolare functionând în locuinta învatatorului Ion Artene fara plata chiriei. Rapoartele statistice din perioada 1939-1946 indica o crestere a populatiei scolare. Daca în anul scolar 1939-1940 erau înscrişi la clasele I- VII 66 de elevi în anul scolar 1945-1946 erau înregistrati 95 de elevi ceea ce a determinat înfiintarea celui de al doilea post, învatatoarea cu gradul II Gheorghita Surdu functionând ca al doilea învatator. în decembrie 1940 timp de 2 zile s-au întrerupt cursurile scolare din cauza izbucnirii unui focar de scarlatina. Frecventa elevilor în primii ani de razboi a fost corespunzatoare: 72 prezenti din 74 înscrişi în anul scolar 1941-1942 şi 76 din 80 în anul scolar 1942-1943, dar scade procentul de promovare care este sub 50 %. în anul scolar 1943-1944 din 83 de elevi înscrişi au promovat 36. Citind consemnarile revizorului scolar ramâi placut impresionat ca în anii razboiului la Şcoala Găgeşti s-a înfiintat un colt al eroilor cu Cartea eroismului local care cuprindea episoade descrise de luptatorii de la Tiganca, Cotul Donului şi Stalingrad. Totodata, la 1 ianuarie 1942 s-a înfiintat o cantina scolara unde serveau masa 40 de copii. Elevii au adus o mica contributie la sutinerea razboiului confectionând 4 perechi de manuşi şi 17 patratele de lâna şi au donat 300 de lei, deşi ei au îndurat multe privatiunii, parintii fiind mobilizati pe front şi multora le lipsea îmbracamintea, în conditiile unei ierni grele. (Articol preluat din lucrarea "Scurt istoric al învăţământului din comuna Găgești" a domnului profesor de istorie şi director coordonator al şcolilor, Ioan Iacomi)

Distinsul dascal Ion Artene va functiona şi în anii dictaturii comuniste depunând acelaşi interes în slujba elevilor. Conditiile în care lucra erau altele, mult mai grele, astfel, i s-au anulat gradele didactice, gradatia de merit, i s-a micsorat de zece ori salariu la acestea, adaugându-se presiunile psihice la care era supus de organele de partid comunale şi raionale pentru a renunta la pamâtul avut în proprietate. De exemplu, un instructor de partid, fosta sluga, intra în clasa şi-i adresa cuvinte jignitoare, amenintându-l ca-l va da afara din învatamânt. Timpul de lucru zilnic al învatatorului era foarte încarcat, dimineata mergea la cursuri iar dupa amiaza era obligat sa sfatuiasca taranii sa intre la colectiv, apoi scria lozinci comun(...)

Distinsul dascal Ion Artene va functiona şi în anii dictaturii comuniste depunând acelaşi interes în slujba elevilor. Conditiile în care lucra erau altele, mult mai grele, astfel, i s-au anulat gradele didactice, gradatia de merit, i s-a micsorat de zece ori salariu la acestea, adaugându-se presiunile psihice la care era supus de organele de partid comunale şi raionale pentru a renunta la pamâtul avut în proprietate. De exemplu, un instructor de partid, fosta sluga, intra în clasa şi-i adresa cuvinte jignitoare, amenintându-l ca-l va da afara din învatamânt. Timpul de lucru zilnic al învatatorului era foarte încarcat, dimineata mergea la cursuri iar dupa amiaza era obligat sa sfatuiasca taranii sa intre la colectiv, apoi scria lozinci comuniste pe gardurile satenilor, organiza case de citit unde prezenta recenzii de carti, preda la cursurile da analfabeti. A trecut ca şi alti învatatori print-o drama sufleteasca fiind într-o situatie ingrata, atunci când era obligat sa tina conferinte în care preamareau realizarile comunismului (toti învatatorii formati în perioada interbelica erau dusmani înversunati ai comunismului). Frecventa elevilor ca şi situatia la învatatura erau acceptabila, de exemplu în anul scolar 1948-1949 din 61 de elevi cu situatia încheiata la sfârşitul anului scolar au promovat 55 de elevi, s-a observat ca cei mai multi alevi ramâneau repetenti în clasa I, dupa ce în iunie ramâneau corigenti, dându-li-se o sansa pentru a urma cursul de pregatire în vacanta, dar parintii nu-i trimiteau la pregatire. De exemplu, în 1956 toti cei 6 elevi corigenti au ramas repetenti. Un aspect laudabil era şi acela ca toti elevii de la clasa a IV -a, care sustineau examenul de absolvire promovau cu note bune şi foarte bune, de exemplu în 1952. Deşi conditiile în care învatau erau grele: nu exista mobilier adecvat, material didactic suficient, parintii îi antrenau la treburile gospodaresti, au fost şi copii care au avut rezultate bune la învatatura: Steriana Raileanu, Romascu Gheorghe, Romascu I. Constantin, Marin Valeria, Nistor Gheorghe, Raileanu Eva, Raileanu Maria, Profir Eugen. într-un raport trimis catre Sectia de învatamânt a Raionului Murgeni, învatatorul Artene îşi exprima nemutumirea fata de unii parinti care-şi neglijau copiii. Referitor la munca cu parintii inspectorii scolari recomandau ca în viitor sa se dea o mai mare atentie muncii cu parintii. Datorita specificului satelor de pe aceasta vale Şcoala era privita ca obligatorie şi nu ca o necesitate. şi cadrele didactice de la Şcoala Găgeşti pâna în anul scolar 1954-1955 au fost antrenate la alfabetizarea nestiutorilor de carte, cursurile scolare se tineau în perioada 1 noiembrie -31 ianuarie semestrul I şi 1 februarie -20 aprilie semestrul II, iar examenul de promovare şi absolvire între 21-30 aprilie. S-a gasit în arhiva scolii un proces verbal de la desfasurarea examenului la cursul de alfabetizare, de unde reiese ca presedintete de comisie era Vasile Surdu, directorul scolii din Giurcani şi se precizeaza în continuare ca au promovat toti candidatii în anul scolar 1954-1955. în perioada 1959-1970 dintre învatatorii care au lucrat în postul II s-a remarcat Munteanu Steriana, care face o buna impresie inspectorului scolar, specificându-se ca tovarasa Munteanu Steriana este un cadru ce munceste frumos la clasa este pregatita sub aspectul volumului de cunostinte şi initiata în arta da apreda. Pâna în 1971 în postul II au mai funtionat multi învatatori, majoritatea dintre ei necalificati, care nu au ieşit cu nimic în evidenta. Ca urmare a cresterii numarului de elevi adresat Inspectoratului Scolar de catre cetatenii din satele Găgeşti şi Urdesti, s-a înfiintat în satul resedinta de comuna Găgeşti cursurile claselor V-VIII. Totodata s-a construit şi un local de Şcoala cu 5 sali de clasa, fiind dat în folosinta la 5 septembrie 1970, valoarea constructiei fiind de 163.252 lei. Mentionam faptul ca acest local nu s-ar fi construit fara staruinta primarului de atunci, Iancu Vida şi a învatatorului Ion Artene. Ca şi la celelalte scoli din comuna la clasele V-VIII nu era asigurat necesarul de profesori calificati, abia în anul scolar 1974-1975 vor functiona numai cadre didactice calificate la toate obiectele: limba româna Ranzescu Maria, matematica Popa Virgil, biologie Porumb Elena, fizica-chimie Cozac Elena, istorie Iacomi Ioan, geografie Branescu Constantin. Putem afirma ca în perioada 1974-1978 s-au obtinut cele mai bune rezultate ale elevilor la învatatura, mai ales la clasa a VIII-a unde multi elevi reuseau la licee de prestigiu din judet, datorita şi activitatii suplimentare de pregatire la româna şi matematica. Activitatea meritorie a cadrelor didactice a fost evidentiata şi de catre inspectorii scolari care au controlat Şcoala în martie 1978. Este necesar sa subliniem un fapt pozitiv şi anume: între anii 1971-1989 şi dupa revolutie pâna astazi, s-a rezolvat problema scolarizarii elevilor, evitându-se abandonul scolar. Deşi din 1984 au fost scolarizati la clasele V-VIII şi elevii din satul Tupilati aflati la o distanta de 7,5 km. Dupa 1978 au plecat 4 profesori calificati fapt ce s-a rasfrânt negativ asupra calitatii actului didactic. Majoritatea profesoriri necalificati care au functionat nu aveau pregatirea necesara pentru a preda, mai ales ca începând cu 1981 s-a înfiintat treapta I. Numai profesorul necalificat, Nastase Vasile care a predat matematica a reuşit sa obtina rezultate bune la catedra în perioada în care a functionat 1979-1983, elevii buni reuşind la licee, fapt consemnat şi de inspectorul scolar Cârja Gheorghe. "Deşi tovarasul Nastase Vasile este absolvent de liceu cu o vechime de numai un an se straduieste sa realizeze continutul programelor scolare în conditii bune, parcurgerea materii s-a facut ritmic, elevii au deprinderi de calcul necesar fiecarei etape parcurse, stapânesc notiunile cu care opereaza". între 1973-1979 cadrelor didactice le-a revenit ca sarcina, impusa de conducerea superioara de partid, scolarizarea tuturor membrilor de partid care nu au 8 clase. în comuna noastra erau 86 de cetateni fara clasele V-VIII finalizate. în acest scop se facea pregatirea lor şi apoi examinarea în doua sesiuni,în vacantele de iarna şi primavara la urmatoarele obiecte: româna, matematica, istorie, geografie, fizica, chimie, desen şi o limba straina. Majoritatea dintre ei nu aveau cunostinte necesare pentru a promova, dar nici un cadru didactic nu avea curajul sa nu-i promoveze, altfel ar fi suportat consecintele destul de dure din partea Partidului Comunist şi autoritatilor scolare judetene. în perioada 1979-1989 au mai fost repartizate numai 6 cadre calificate, toate din alte judete care au functionat o scurta perioada de timp. S-au remarcat dintre ei: prof. Stanciu Costel educatie fizica (1979-1981), avand rezultate foarte bune în pregatirea unor echipe competitive de handbal fete şi fotbal baieti, prof. Busuioceanu Maria la matematica ( 1985-1987), care şi-a facut datoria efectuând multe ore suplimentare de pregatire cu elevii. O prezenta remarcabila a avut-o profesorul de biologie Orban Csaba, 1985-1988, care a depus mult efort în pregatirea lectiilor şi folosirea materialului didactic. Cu ocazia inspectiei speciale pentru obtinerea examenului de definitivat a produs o buna impresie metodistului Inspectoratului Scolar. Printre cei 6 repartizati, profesoara de franceza Grecica (Rotaru) Valentina a facut exceptie de la regula în sensul ca a dat dovada de statornicie profesionala, obtinând rezultate bune în pregatirea elevilor. Astfel ca cei reuşiti la liceu nu mai întâmpinau dificultati la limba franceza. Dupa 1981 va exista la Şcoala un atelier cu o dotare aproape multumitoare unde elevii clasei a IX-X efectuau practica în timpul iernii. La obiectele de specialitate, Bazele Zootehniei, Agrotehnica şi Mecanizare au predat numai cadre necalificate absolventi a unor licee de specialitate, dintre ei remarcându-se doar Lefter Alexandru. şi dupa 1980 profesorii calificati, Rânzescu Maria, Rotaru Valentina, Iacomi Ioan, învatatorii calificati Butuc Aneta, Pomana Elvira, Groza Georgeta, Craciun Ion, au primit aprecieri pozitive pentru munca desfasurata la clasa aprecieri din paretea inspectoratului scolar cu ocazia inspectiilor frontale. (Articol preluat din lucrarea "Scurt istoric al învățământului din comuna Găgești" a domnului profesor de istorie şi director coordonator al şcolilor, Ioan Iacomi)